Cuvantul Liber nr. 87 / 7 Mai, 2003
BISERICA DE LEMN DIN PANET:
"Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil"
- Cultural -
nr. 87 / 7 Mai, 2003
La marginea satului, pe un mic deal ce margineste la vest localitatea, inconjurata de arbori, se afla biserica de lemn, ramasa aproape fara enoriasi, in urma fortatului proces de deznationalizare a romanilor din secolele XIX si XX. Impreuna cu pietrele de mormant ce o inconjoara, biserica, ce poarta hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", este aproape singura care mai pastreaza amintirile pamantului si anume ca aici, odinioara au trait numerosi romani.
Situata la o distanta doar de 9 km de Targu-Mures, localitatea Panet este atestata din prima parte a secolului al XIV-lea. In anul 1332 registrele de dijme papale amintesc de preotul (sacerdos), "de Pambus". In perioada urmatoare denumirea localitatii variaza: 1431 _ Panijth; 1567 _ Panijt; 1733 _ Penyed; 1750 _ Penyet, 1760-62 _ Panit; 1850 _ Panot, 1854 _ Panit.
Odinioara, numarul crestinilor ortodocsi era destul de insemnat, imputinarea acestora, ca de altfel a romanilor in general, fiind oglindita de conscriptiile urbariale sau confesionale din secolele trecute. Conscrierea lui Inochentie Micu Clain din anul 1733, indica pentru Panet 27 familii, care il aveau ca preot pe "popa Georgius", deci existau cca 135 romani. Ceva mai tarziu, la 1750, conscriptia lui Petru Aron mentioneaza ca existenti 289 uniti, care aveau biserica de lemn, un preot si un cantor ca, la numai doar zece ani, conscriptia din anii 1760-1762, a lui Bucow, cunoscut pentru represaliile sale impotriva romanilor ortodocsi, mergand pana la distrugerea cu tunul a bisericilor si manastirilor romanesti, oglindeste o situatie aparte a romanilor din Panet: 29 familii de ortodocsi, adica 145 suflete, care aveau biserica, dar nu aveau preot, si nici o familie de uniti, dar exista preot unit. Oricum, in cei doar cativa ani numarul romanilor a scazut cu 144 suflete. Un protocol al ortodocsilor din anul 1805 noteaza 48 familii, adica 240 suflete, care aveau biserica, preot fiind Toader Sandu. Recensamantul din anul 1850 specifica pentru Panet urmatoarele date: 205 case cu 285 locuinte, 1.342 locuitori, din care 184 romani uniti. La 1900 Semantismul de la Blaj indica 147 romani uniti, deci inregistran-du-se o scadere.
Dupa aceasta data imputinarea romanilor din Panet devine tot mai evidenta. Recensamantul din anul 1930, deci dupa o stapanire romaneasca mai bine de un deceniu, la cei 1.820 locuitori din Panet, se mentioneaza 126 romani, 1.690 maghiari si 26 tigani, dupa limba materna declarata fiind consemnati 115 romani, 1.701 maghiari si 2 germani. Dupa religia avuta sunt inscrisi 19 ortodocsi, 89 greco-catolici, 16 romano-catolici, 1.699 reformati. Recensamantul din anul 1966 prezinta pentru Panet cea mai dezastruoasa situatie a romanilor. Din cei 2.214 locuitori inregistrati, romanii sunt in numar de 70, adica reprezentand un procent doar de 3,16 % din totalul populatiei, pe cand maghiarii sunt in numar de 2.144, deci cu o crestere de 454 in 33 ani. Nu este o situatie singulara. In numeroase alte localitati din jurul Targu-Muresului, indeosebi in cele de pe Valea Nirajului, numarul romanilor a scazut dramatic, aproape in totalitate, cum ar fi la Nicolesti din 772 locuitori, doar 14 romani, la Sanisor din 247 doar 57, la Santandrei din 969 doar 28, la Troita din 1.250 doar 9, la Valenii din 962 doar 2, sau la Valea din 843 locuitori doar 8 romani.
Ctitoria de la Panet este cunoscuta mai bine de doua secole si jumatate, cand este mentionata in conscriptia din 1733, apoi cu regularitate in conscriptiile urmatoare. O gasim mentionata ca renovata in anul 1896. Dupa usile imparatesti, datate la 1740 cu semnatura lui "Comaniu zugrav" si dupa icoana semnata de acelasi pictor in anul 1742, cu mentiunea ca a fost platita de Cande Gheorghe cu sotia, o putem data ante quem anului 1740. Luand ca baza cele doua informatii, putem aprecia ca lacasul era apt serviciului divin inainte de anul 1733, ca in deceniile urmatoare sa fie neincetat inzestrat cu cele trebuitoare oricarui asezamant cu aceasta functiune. Conform traditiei din batrani, biserica ar fi fost adusa de la Nazna, fara a se cunoaste data cand s-a savarsit mutarea.
Tipologic, biserica poate fi incadrata in categoria celor cu plan dreptunghiular, cu absida decrosata, poligonala in cinci laturi, similara cu bisericile de la Sarmasu, Sinmartinul de Campie, Moisa, Hartau, Bozed, Culpiu, Glodeni, Valea, ca sa amintim doar cateva din acest tip. Peretii realizati din barne de brad, asezate una peste alta, inscriu un plan dreptunghiular, cu absida pentagonala, decrosata, in urmatoarele dimensiuni: nava cu o lungime de 8,77 m si o latime de 4,50 m. Decrosul absidei fata de nava este de 0,47 m pe latura sudica si 0,38 m pe latura nordica. Cele cinci laturi ale absidei sunt de 2,07 m, 1,53 m, 1,84 m, 1,44 m si 1,90 m. Inaltimea peretilor este de 2,05 m. Remarcabil este faptul ca la imbinari s-au folosit numai cuie de lemn. Liniatura barnelor este intrerupta doar de golul intrarii, la care vom reveni si cel al ferestrelor, modeste ca dimensiuni, dispuse astfel, doua pe latura sudica a naosului, o fereastra pe latura nordica a naosului si cate una pe laturile de est si nord ale absidei.
Elementul decorativ cel mai senzational al bisericii il constituie capetele barnelor de sus, care in punctul de intalnire formeaza acele masive console _ aripi _, cu crestaturi paralele si care coboara aproape spre mijlocul lacasului. Pe latura de sud a bisericii este situata prispa, adaugata spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, la care doi stalpi sculptati au ramas la forma lor originala, ei ca si prestolul _ masa altarului _, putand fi atribuite ca opera aceluiasi mester. Aici totusi remarcam o noutate si anume, traveea patrata care precede prispa in dreptul intrarii.
Interiorul bisericii este compartimentat de un primez care desparte pronaosul de naos, a carui usa de legatura este inzestrata cu un ancadrament impodobit cu chenare de funie, cu rozete cu cate sase petale alternate cu discuri zimtate si cu un rand de colturi. Initial, golul a fost dreptunghiular, insa in prezent este usor arcuit, forma dobandita prin taierea grinzii de sus soldata cu disparitia decoratiei sculptata. Iconostasul, ca ultim divizor, este asezat chiar in planul laturilor care fac decrosarea, care cuprinde trei deschizaturi, aceea situata la mijloc fiind destinata usilor imparatesti. Primele doua incaperi, pronaosul si naosul, sunt luate sub protectia unei bolti in leagan, de pe latura apuseana a pronaosului pana in dreptul iconostasului. Ea are o structura de trei arcuri dublou, care ca si panzele de scandura se sprijina pe o grinda alaturata ultimei cununi, deci pe console in trepte. Ca atare, diametrul boltii este mai mic decat distanta dintre laturile laterale lungi ale bisericii. Ultima incapere, absida altarului, are un acoperis format dintr-o bolta semicilindrica cu trei fasii curbe, tangente la peretii respectivi. Bolta absidei are planul nasterilor direct de pe ultima cununa a peretilor, similar celor de la Sanmartinul de Campie, Subpadure, Hartau, Bozed sau Iclanzel, iar semicalota, din panouri curbate, la fel, are planul nasterilor de pe pereti si se racordeaza la bolta mentionata.
Intrarea in biserica se afla pe latura sudica a pronaosului, care ne intampina cu un ancadrament tot atat de amplu ornamentat ca cel al primezului. Deasupra edificului se inalta acoperisul de sita cu pante repezi, care impreuna cu tarnatul de pe latura sudica, ne trezeste sentimentul ca ne aflam in fata unei stravechi case a taranului roman.
Planul dreptunghiular si absida pentagonala decrosata, forma preponderenta in arhitectura bisericilor de lemn, in unele situatii a fost pusa pe seama goticului, cu replici de dimensiuni mai reduse. Or, parerea unanima a istoricilor de arta este in aprecierea casei taranesti ca prim-model de asezamant ecleziastic.
Decoratia picturala a bisericii este deosebita, ea fiind creatia unor cunoscuti zugravi din secolul al XVIII-lea. Ii intalnim pe zugravii Ioan si Gheorghe, care pe la 1740, pe langa altele, picteaza "Plangerea lui Isus", dar si pe Toader zugrav, cu icoane ca "Invierea lui Hristos", pictata la jumatatea secolului al XVIIII-lea, "Sf. Vasile cel Mare" si "Sf. Teodor Tiron". Pe aceasta ultima icoana, restaurata si aflata la Manastirea din Recea, artistul a notat: "…sa se stie ca aceasta sfanta icoana au platit Toader… din Hartau de Toader zugrav _ 1745".
Insa cel care a realizat pretioasa decoratie pictata, intr-o maniera bizantina, este Comeniu zugrav. In altar, pe langa iconografia reprezentata se afla si pisania, in limba slavona, formata din doua texte. In partea dreapta citim: "pomeni gospodi Gheorghe, Ioan", ceea ce ar fi un pomelnic al zugravilor si al doilea, situat in partea stanga: "pomeni gospod Mitrie, Mucenica, Ion i tot rodul lor", reprezentnd ctitorii. Usile imparatesti sunt realizate in anul 1740, cu scena Bunei Vestiri, Sfantul Arhanghel, precum si Fecioara Maria, fiind infatisati pe un fundal arhitectonic, asa cum ii intalnim in pictura Renasterii italiene. Concomitent este realizata si friza de praznicare. Tot la 1740 picteaza icoanele imparatesti, de o remarcabila realizare, ele infatisnd pe "Sf. Nicolae", "Fecioara Maria cu pruncul", "Isus Hristos Invatator" si "Arhanghelul Mihail".
Potrivit stravechiului obicei, alaturi de biserica, in partea sud-estica, se afla turnul-clopotnita de lemn, de forma patrata, dispus pe doua nivele cu acoperisul in sita, in pante repezi.
IOAN EUGEN MAN
Artticol preluat din Ziarul Cuvantul Liber nr. 87 / 7 Mai, 2003
www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=4736
Odinioara, numarul crestinilor ortodocsi era destul de insemnat, imputinarea acestora, ca de altfel a romanilor in general, fiind oglindita de conscriptiile urbariale sau confesionale din secolele trecute. Conscrierea lui Inochentie Micu Clain din anul 1733, indica pentru Panet 27 familii, care il aveau ca preot pe "popa Georgius", deci existau cca 135 romani. Ceva mai tarziu, la 1750, conscriptia lui Petru Aron mentioneaza ca existenti 289 uniti, care aveau biserica de lemn, un preot si un cantor ca, la numai doar zece ani, conscriptia din anii 1760-1762, a lui Bucow, cunoscut pentru represaliile sale impotriva romanilor ortodocsi, mergand pana la distrugerea cu tunul a bisericilor si manastirilor romanesti, oglindeste o situatie aparte a romanilor din Panet: 29 familii de ortodocsi, adica 145 suflete, care aveau biserica, dar nu aveau preot, si nici o familie de uniti, dar exista preot unit. Oricum, in cei doar cativa ani numarul romanilor a scazut cu 144 suflete. Un protocol al ortodocsilor din anul 1805 noteaza 48 familii, adica 240 suflete, care aveau biserica, preot fiind Toader Sandu. Recensamantul din anul 1850 specifica pentru Panet urmatoarele date: 205 case cu 285 locuinte, 1.342 locuitori, din care 184 romani uniti. La 1900 Semantismul de la Blaj indica 147 romani uniti, deci inregistran-du-se o scadere.
Dupa aceasta data imputinarea romanilor din Panet devine tot mai evidenta. Recensamantul din anul 1930, deci dupa o stapanire romaneasca mai bine de un deceniu, la cei 1.820 locuitori din Panet, se mentioneaza 126 romani, 1.690 maghiari si 26 tigani, dupa limba materna declarata fiind consemnati 115 romani, 1.701 maghiari si 2 germani. Dupa religia avuta sunt inscrisi 19 ortodocsi, 89 greco-catolici, 16 romano-catolici, 1.699 reformati. Recensamantul din anul 1966 prezinta pentru Panet cea mai dezastruoasa situatie a romanilor. Din cei 2.214 locuitori inregistrati, romanii sunt in numar de 70, adica reprezentand un procent doar de 3,16 % din totalul populatiei, pe cand maghiarii sunt in numar de 2.144, deci cu o crestere de 454 in 33 ani. Nu este o situatie singulara. In numeroase alte localitati din jurul Targu-Muresului, indeosebi in cele de pe Valea Nirajului, numarul romanilor a scazut dramatic, aproape in totalitate, cum ar fi la Nicolesti din 772 locuitori, doar 14 romani, la Sanisor din 247 doar 57, la Santandrei din 969 doar 28, la Troita din 1.250 doar 9, la Valenii din 962 doar 2, sau la Valea din 843 locuitori doar 8 romani.
Ctitoria de la Panet este cunoscuta mai bine de doua secole si jumatate, cand este mentionata in conscriptia din 1733, apoi cu regularitate in conscriptiile urmatoare. O gasim mentionata ca renovata in anul 1896. Dupa usile imparatesti, datate la 1740 cu semnatura lui "Comaniu zugrav" si dupa icoana semnata de acelasi pictor in anul 1742, cu mentiunea ca a fost platita de Cande Gheorghe cu sotia, o putem data ante quem anului 1740. Luand ca baza cele doua informatii, putem aprecia ca lacasul era apt serviciului divin inainte de anul 1733, ca in deceniile urmatoare sa fie neincetat inzestrat cu cele trebuitoare oricarui asezamant cu aceasta functiune. Conform traditiei din batrani, biserica ar fi fost adusa de la Nazna, fara a se cunoaste data cand s-a savarsit mutarea.
Tipologic, biserica poate fi incadrata in categoria celor cu plan dreptunghiular, cu absida decrosata, poligonala in cinci laturi, similara cu bisericile de la Sarmasu, Sinmartinul de Campie, Moisa, Hartau, Bozed, Culpiu, Glodeni, Valea, ca sa amintim doar cateva din acest tip. Peretii realizati din barne de brad, asezate una peste alta, inscriu un plan dreptunghiular, cu absida pentagonala, decrosata, in urmatoarele dimensiuni: nava cu o lungime de 8,77 m si o latime de 4,50 m. Decrosul absidei fata de nava este de 0,47 m pe latura sudica si 0,38 m pe latura nordica. Cele cinci laturi ale absidei sunt de 2,07 m, 1,53 m, 1,84 m, 1,44 m si 1,90 m. Inaltimea peretilor este de 2,05 m. Remarcabil este faptul ca la imbinari s-au folosit numai cuie de lemn. Liniatura barnelor este intrerupta doar de golul intrarii, la care vom reveni si cel al ferestrelor, modeste ca dimensiuni, dispuse astfel, doua pe latura sudica a naosului, o fereastra pe latura nordica a naosului si cate una pe laturile de est si nord ale absidei.
Elementul decorativ cel mai senzational al bisericii il constituie capetele barnelor de sus, care in punctul de intalnire formeaza acele masive console _ aripi _, cu crestaturi paralele si care coboara aproape spre mijlocul lacasului. Pe latura de sud a bisericii este situata prispa, adaugata spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, la care doi stalpi sculptati au ramas la forma lor originala, ei ca si prestolul _ masa altarului _, putand fi atribuite ca opera aceluiasi mester. Aici totusi remarcam o noutate si anume, traveea patrata care precede prispa in dreptul intrarii.
Interiorul bisericii este compartimentat de un primez care desparte pronaosul de naos, a carui usa de legatura este inzestrata cu un ancadrament impodobit cu chenare de funie, cu rozete cu cate sase petale alternate cu discuri zimtate si cu un rand de colturi. Initial, golul a fost dreptunghiular, insa in prezent este usor arcuit, forma dobandita prin taierea grinzii de sus soldata cu disparitia decoratiei sculptata. Iconostasul, ca ultim divizor, este asezat chiar in planul laturilor care fac decrosarea, care cuprinde trei deschizaturi, aceea situata la mijloc fiind destinata usilor imparatesti. Primele doua incaperi, pronaosul si naosul, sunt luate sub protectia unei bolti in leagan, de pe latura apuseana a pronaosului pana in dreptul iconostasului. Ea are o structura de trei arcuri dublou, care ca si panzele de scandura se sprijina pe o grinda alaturata ultimei cununi, deci pe console in trepte. Ca atare, diametrul boltii este mai mic decat distanta dintre laturile laterale lungi ale bisericii. Ultima incapere, absida altarului, are un acoperis format dintr-o bolta semicilindrica cu trei fasii curbe, tangente la peretii respectivi. Bolta absidei are planul nasterilor direct de pe ultima cununa a peretilor, similar celor de la Sanmartinul de Campie, Subpadure, Hartau, Bozed sau Iclanzel, iar semicalota, din panouri curbate, la fel, are planul nasterilor de pe pereti si se racordeaza la bolta mentionata.
Intrarea in biserica se afla pe latura sudica a pronaosului, care ne intampina cu un ancadrament tot atat de amplu ornamentat ca cel al primezului. Deasupra edificului se inalta acoperisul de sita cu pante repezi, care impreuna cu tarnatul de pe latura sudica, ne trezeste sentimentul ca ne aflam in fata unei stravechi case a taranului roman.
Planul dreptunghiular si absida pentagonala decrosata, forma preponderenta in arhitectura bisericilor de lemn, in unele situatii a fost pusa pe seama goticului, cu replici de dimensiuni mai reduse. Or, parerea unanima a istoricilor de arta este in aprecierea casei taranesti ca prim-model de asezamant ecleziastic.
Decoratia picturala a bisericii este deosebita, ea fiind creatia unor cunoscuti zugravi din secolul al XVIII-lea. Ii intalnim pe zugravii Ioan si Gheorghe, care pe la 1740, pe langa altele, picteaza "Plangerea lui Isus", dar si pe Toader zugrav, cu icoane ca "Invierea lui Hristos", pictata la jumatatea secolului al XVIIII-lea, "Sf. Vasile cel Mare" si "Sf. Teodor Tiron". Pe aceasta ultima icoana, restaurata si aflata la Manastirea din Recea, artistul a notat: "…sa se stie ca aceasta sfanta icoana au platit Toader… din Hartau de Toader zugrav _ 1745".
Insa cel care a realizat pretioasa decoratie pictata, intr-o maniera bizantina, este Comeniu zugrav. In altar, pe langa iconografia reprezentata se afla si pisania, in limba slavona, formata din doua texte. In partea dreapta citim: "pomeni gospodi Gheorghe, Ioan", ceea ce ar fi un pomelnic al zugravilor si al doilea, situat in partea stanga: "pomeni gospod Mitrie, Mucenica, Ion i tot rodul lor", reprezentnd ctitorii. Usile imparatesti sunt realizate in anul 1740, cu scena Bunei Vestiri, Sfantul Arhanghel, precum si Fecioara Maria, fiind infatisati pe un fundal arhitectonic, asa cum ii intalnim in pictura Renasterii italiene. Concomitent este realizata si friza de praznicare. Tot la 1740 picteaza icoanele imparatesti, de o remarcabila realizare, ele infatisnd pe "Sf. Nicolae", "Fecioara Maria cu pruncul", "Isus Hristos Invatator" si "Arhanghelul Mihail".
Potrivit stravechiului obicei, alaturi de biserica, in partea sud-estica, se afla turnul-clopotnita de lemn, de forma patrata, dispus pe doua nivele cu acoperisul in sita, in pante repezi.
IOAN EUGEN MAN
Artticol preluat din Ziarul Cuvantul Liber nr. 87 / 7 Mai, 2003
www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=4736